Despre pictorul Achille Funi nu știam nimic până să văd publicitatea pentru expoziția dedicată acestuia, într-o revistă de istorie și artă. Mărturiesc că urmăresc cu interes ce expoziții temporare se desfășoară în Italia iar, mai nou, am început să-mi fac o listă detaliată cu cele care mă interesează. Pe la jumătatea lunii februarie, verificându-mi această listă, am văzut că expoziția cu tablourile lui Achille Funi de la Ferrara, dura doar până pe 25 februarie. Panică.
În revista în care admirasem fotografiile cu tablourile sale, îmi atrăsese atenția pictura „Genealogia” sau „La mia Famiglia” (ulei pe pânză, 1918-1919), un fel de Ultima cină metafizică. Această imagine mi-a făcut să-mi doresc să văd tablourile sale îndeaproape. Un alt aspect importat, a fost și faptul că expoziția era găzduită la Palazzo dei Diamanti, faimos ca fiind un simbol al orașului Ferrara și, mai ales, al Renașterii italiene. Astfel, pe ultima sută de metri, am organizat o escapadă la Ferrara.
Achille Funi, Genealogia o La mia famiglia, cca. 1918-19, ulei pe pânză, Mart – Museo di arte moderna e contemporanea di Trento e Rovereto, Collezione VAF-Stiftung.
În acest tablou-vitrină, pictorul înfățișează familia sa: sora, mama, tatăl, pe sine și pe fratele său în ipostaza de busturi de manechine sprijinite pe suporturi. În fața figurilor sunt înșirate obiecte folosite în viața de zi cu zi: pahare, sticle, chibrituri, fructe, ceașcă de cafea. În fundal este reprezentat orașul Milano cu viața care se întâmplă pe străzile sale. Reprezentarea nu este realistică ci filtrată prin metafizica lui Carrà și a lui de Chirico, în timp ce pentru volume se sesizează cu ușurință puternica influență a lui Cézanne.
Achille Funi, de origine din Ferrara (de aici interesul și omagiul adus acestui pictor), se naște în 1890. Își găsește sfârșitul în anul 1972, la Appiano Gentile, Como. Putem spune că numele de botez al acestuia, Vergilio Socrate, a fost hotărâtor pentru destinul său. Funi a fost îndrăgostit de miturile clasice, fiind considerat de critică un umanist modern. Acestor nume a dorit să adauge mai târziu Achille, așa cum îl amintim astăzi.
Expoziția antologică Achille Funi. Un maestro del Novecento tra storia e mito (Ahile Funi. Un maestru al secolului al XX-lea între istorie și mit), desfășurată la Palazzo dei Diamanti, a parcurs toate etapele carierei lui Achille Funi, evidențiind personalitatea complexă a artistului.
Achille Funi a fost protagonist în cadrul principalelor mișcări artistice care au caracterizat cultura italiană în prima jumătate a secolului al XX-lea, experimentând și parcurgând „limbajul” futurist (aderând la cubo-futurism) și ajungând până la poetica realismului magic, dialogând cu „Noua obiectivitate” și cu clasicismul grupului „Novecento” și experiența muralismului din anii ’30.
Profund atras de miturile clasice și de cultura renascentistă, Funi a jonglat cu vechea tradiție figurativă și cu stilurile mai actuale ale lui Cézanne, Picasso, Derain, de Chirico, cu scopul de a modela un univers vizual original în care realitatea și imaginarul se împletesc.
La Palazzo dei Diamanti, au fost expuse peste 130 de opere care au ilustrat evoluția crezului artistic al pictorului: picturi în ulei și tempera, acuarele, desene și planșe pregătitoare pentru frescele de mari dimensiuni și mozaicurile realizate de Funi la Milano, Trieste, Roma și Tripoli (aceste opere s-au încadrat în mișcarea mai amplă, promovată în epocă, în Italia, de avânt în construcții și dezvoltare urbanistică). Toate aceste lucrări au permis vizitatorului să (re)descopere talentul extraordinar al unuia dintre cei mai mari maeștrii italieni ai secolului al XX-lea. Operele au fost prezentate de-a lungul a 14 săli ce au corespuns celor 14 secțiuni ale expoziției, organizate cronologic și mai apoi tematic. Detaliile despre viața privată a lui Funi aproape că au lipsit de pe panourile informative. Nu a fost amintită nici adeziunea acestuia la mișcarea fascistă, în 1919.
Cele 14 secțiuni ale expoziției au fost împărțite și intitulate după cum urmează:
1. Tra Ferrara e l’Accademia di Brera: le opere giovanili (1905-1910) – o selecție de opere rare din adolescența lui Funi.
2. Il futurismo funiano. Il moto e la forma (1911-1914) – opere dinamice din perioada în care Funi adoptă un stil cubo-futurist.
3. Testimonianze dal fronte (1915-1916) – perioada în care Funi s-a înrolat în Batalionul de cicliști voluntari și a servit în Primul Război Mondial. Majoritatea operelor (schițe, desene și acuarele) realizate în acei ani, s-au pierdut.
4. Cubofuturismo e recupero di Cézanne (1911-1918) – Funi se alătură mișcării Nuove Tendenze, o versiune moderată a Futurismului.
5. Tra cubismo, Cézanne e metafisica (1917-1919) – momentul de „reîntoarcere la ordine” înțeles ca o reîntoarcere la clasicism descifrat în cheie modernă.
6. Verso la moderna classicità (1918-1922) – despre complexitatea influențelor prezente în tablourile lui Funi.
7. Disegno, matrice della creazione (1905-1940) – despre importanța desenului și a disciplinei în practica artistică.
8. Lo stupore di realismo magico (1920-1923) – interpretarea personală a lui Funi a realismului magic.
9. Il classico nel quotidiano. Gli anni di “Novecento” (1923-1928) – anul 1923 marchează nașterea oficială a mișcării „Novecento”. Dintre toți membrii, Funi este cel mai fidel idealului clasic.
10. Il secondo “Novecento”. Mito e realtà (Anni Trenta) – în picturile lui Funi sunt tot mai dese peisajele și temele mitologice.
11. Fedeltà alla forma negli anni della maturità (Anni Quaranta e Cinquanta) – chiar dacă la finele anilor ’30, idealurile mișcării italiene Novecento nu mai sunt actuale, Funi, ajuns la maturitatea artistică, rămâne devotat formulelor clasice.
12. Muri “al pittore” – Funi este considerat unul dintre puținii muraliști italieni autentici ai secolului al XX-lea. În 1940 este creată la Accademia di Brera, din Milano, catedra de artă murală decorativă care-i este încredințată lui Funi.
13. Il mito di Ferrara – așa cum se intitula ciclul de picturi murale realizat de Funi și asistenții săi, între anii 1934-1937, în Sala della Consulta a Palazzo Municipale din Ferrara.
14. Achille Funi nelle collezioni civiche ferraresi – tablourile lui Funi prezente în colecțiile publice din Ferrara și despre cum s-a creat nucleul operelor sale de la Gallerie d’Arte Moderna e Contemporanea din Ferrara.
Un alt aspect care merită menționat este faptul că parcursul expozițional s-a centrat pe două tematici cheie ale creației lui Funi: chipul și mitul. De asemenea, au fost expuse numeroase autoportrete ale artistului (ca o mărturie a transformărilor fizice suferite de-a lungul anilor) și alte portrete realizate rudelor și amicilor, care sunt o demonstrație clară a schimbărilor stilistice.
Expoziția s-a adresat publicului larg, cu o atenție specială pentru locuitorii din Ferrara, ultimele două secțiuni ale expoziției, așa cum ați observat mai sus, fiind dedicate ciclului de picturi murale „Il mito di Ferrara” și operelor lui Funi prezente în colecțiile publice din Ferrara.
Am fost plăcut surprinsă de modul în care au fost realizate materialele infomative, pliantele erau variate, în limba italiană sau în limba engleză, iar posterul expoziției era disponibil pentru a fi achiziționat. Am observat că în ultima vreme nu se prea mai găsesc la vânzare posterele pentru expozițiile temporare.
Expoziția a fost organizată de Fondazzione Ferrara Arte, Servizio Musei d’Arte al Primăriei din Ferrara și curatoriată de Nicoletta Colombo, Serena Redaelli și Chiara Vorrasi.
Panourile informative au prezentat informații succinte în limba italiană și în limba engleză. Culoarea, albastru intens, aleasă pentru fundaluri și panourile informative, împreună cu fontul de culoare galbenă al textelor descriptive, a realizat un contrast reușit cu operele expuse. În acest decor elegant, aproape de semiobscuritate, tablourile au fost iluminate cu o atenție sporită la detalii. Curatoarele au urmărit, cu siguranță, obținerea unui impact maxim asupra privitorului.
Pe canalul YouTube a Palazzo dei Diamanti se găsesc 9 materiale video dedicate acestei expoziții, printre care și o serie de conferințe susținute de experții în domeniu despre arta lui Achille Funi.
Expoziția a prilejuit și apariția unui catalog (328 p.), bogat ilustrat, cu texte aparținând următorilor studioși: Nicoletta Colombo, Daniela Ferrari, Danka Giacon, Ilaria Bianca Perticucci, Serena Redaelli, Lucio Scardino, Vittorio Sgarbi, Chiara Vorrasi. Lucrarea a fost publicată în 2023, de editurile: Fondazione Ferrara Arte Editore și Silvana editoriale.
Să vă mai spun că mi-a plăcut foarte mult această expoziție? Singurul regret este că nu am vizitat și Il tempo immaginato. Achille Funi tra archeologia, storia e modernità, expoziția aflată la Museo Archeologico Nazionale din Ferrara, până pe 17 martie, dar despre care am aflat abia după ce m-am întors acasă.
Vă las mai jos o selecție cu pozele realizate de mine în cadrul expoziției dedicate lui Achille Funi.
Achille Funi, Il ponte del diavolo, Lanzo Torinese, cca. 1909-10, ulei pe pânză, Milano, colecție privată. 
Achille Funi, Autoritratto, 16 octombrie 1908, tehnică mixtă pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Nudo femminile seduto, cca. 1909-10, ulei pe lemn, colecție privată. 
Achille Funi, Corso Monforte, 1911, creion pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Composizione futurista, ulei pe lemn, colecție privată. 
Achille Funi, Marinetti. Lussuria Velocità, cca. 1914-21, ulei și tehnica colajului pe placaj, colecție privată. 
Achille Funi, Motociclista (ilustrație pentru “Marinetti. Lussuria Velocità”), cca. 1914-21, ulei pe pânză, colecție privată. 
Achille Funi, Notturno (case + cielo + lampioni, paesaggio lunare), 1914, tempera și cărbune pe lemn, colecție privată. 
Achille Funi, Osteria, 1916, creion pe hârtie, colecția Floriana și Roberto Di Paolo. 
Achille Funi, Figure. Il padre e la madre, cca. 1911-15, tehnică mixtă, grafit, cărbune și creion sanguin pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Famiglia a tavola, cca. 1015, tehnică mixtă pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Il pasto (Coppia a tavola), 1914, cerneală și acuarelă pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Giovinetta (Margherita o La sorella), 1913, tehnică mixtă pe carton, colecție privată. 
Achille Funi, Bimbe alla finestra, 1915, tempera pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Ritratto di Margherita Sarfatti, cca. 1917, creion sanguing pe hârtie, Collezione Fulvio Cabrini. 
Achille Funi, Margherita Sarfatti con la figlia Fiammetta, cca. 1919-20, ulei pe pânză, colecție privată. 
Achille Funi, Valdoltra. Ombrellino rosso, 1919, ulei pe placaj, colecție privată. 
Achille Funi, Tema mitologico. Venere e Satiro, 1920, ulei pe pânză, colecție privată – Matteo Maria Mapelli Arte Moderna e Contemporanea, Monza. 
Achille Funi, Strumenti musicali e sedia, 1921, ulei pe placaj, colecție privată. 
Achille Funi, Ritratto di Annita Balconi, 1922, ulei pe pânză, Mart – Museo di arte moderna e contemporanea di Trento e Rovereto, Collezione VAF-Stiftung. 
Achille Funi, Illustrazione per “La piccola Chelidonio”, 1922, creion pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Maternità, 1921, ulei pe pânză, colecție privată – Galleria Berman, Torino. 
Achille Funi, Autoritratto con brocca blu, 1920, ulei pe placaj, colecție privată. 
Achille Funi, La terra, 1921, ulei pe pânză, colecția Gaspare Tosi. 
Achille Funi, Testa alla Fayum, 1927, ulei pe placaj, Fondazione Cavallini Sgarbi. 
Achille Funi, Natura morta, 1926, ulei pe placaj, Berardi Galleria d’Arte, Roma. 
Achille Funi, Riposo di Apollo, începutul anilor ’30, ulei pe pânză, colecția Ovidio Jacorossi. 
Imagine cu amenajarea uneia din sălile expoziției – parcursul expozițional – sala: Il secondo “Novecento”. Mito e realtà (Anni trenta) 
Achille Funi, Natura morta con fiasco, 1957, ulei pe pânză, colecție privată. 
Achille Funi, Scena dell’Eneide, 1930, panou pregătitor pentru prima intervenție murală a lui Funi la cea a IV-a Trienală din Monza, grafit, cerneală de China și cărbune pe hârtie trasferate pe pânză, Roma-Londra, Galleria del Laocoonte. 
Achille Funi, Scena di sacrificio, cca. 1935-36, panou pregătitor pentru fresca omonimă realizată la Banca Nazionale del Lavoro – Roma 1936, tehnică mixtă pe carton, Colecția BNL BNP Paribas. 
Achille Funi, La città assediata, cca. 1934, tehnică mixtă pe carton pânză, colecție privată. 
Achille Funi, Natura morta, cca. 1934-35, creioane cerate pe hârtie, colecție privată. 
Amenajarea parțială a sălii Il mito di Ferrara. De la stâgna la dreapta: Ercole, cca. 1934, Marte, cca. 1934, Mercurio, cca. 1935 – acestea trei realizate în tehnică mixtă pe carton transferat pe placaj, Assicoop Modena&Ferrara Ag. UnipolSai și Apollo, cca. 1935, tehnică mixtă pe hârtie, colecție privată. 
Achille Funi, Mia sorella alla finestra, c. 1922, ulei pe placaj, Ferrara, Museo d’Arte Moderna e Contemporanea “Filippo de Pisis”. 
Bibliografie:
- Elena Pontiggia coord., Achille Funi. Un maestro a Brera, editura Libri Scheiwiller în colaborare cu Accademia di Belle Arti di Brera, 2023.
- Elena Pontiggia, L‘umanità di Achille Funi, în Antiquariato, nr. 511, novembre 2023, p. 38-39.
- Maurizia Tazartes, Achille Funi a Ferrara. Classicità e avanguardia, în Art e Dossier, nr. 415, dicembre 2023, p. 38-43.
Resurse on-line accesate în luna februarie 2024:
- https://www.artribune.com/arti-visive/arte-moderna/2023/11/achille-funi-mostra-palazzo-diamanti-ferrara/
- https://www.finestresullarte.info/opere-e-artisti/achille-funi-maestro-del-novecento-tra-storia-e-mito
- https://patrimonioculturale.regione.emilia-romagna.it/notizie/2023/arte-mostre/achille-funi-un-maestro-del-novecento-tra-storia-e-mito
- https://www.palazzodiamanti.it/contenuti-mostre/catalogo-funi/
- https://www.youtube.com/@PalazzodeiDiamanti
- https://www.arte.it/calendario-arte/ferrara/mostra-il-tempo-immaginato-achille-funi-tra-archeologia-storia-e-modernit%25C3%25A0-94681
Material și poze realizate de Corina Șteflea
Istorii și Ceva Mai Mult 