Operele lui Alfons Mucha pentru prima dată la Florența. Expoziția dedicată maestrului ceh seduce și trezește simțurile

Pe 27 octombrie 2023, a fost inaugurată la Firenze, la Museo degli Innocenti, o expoziție dedicată lui Alfons Mucha, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai stilului Art Nouveau.

Am avut prilejul, de curând, să vizitez această expoziție. Pe lângă Museo degli Innocenti1 am trecut de multe ori, aproape de fiecare dată când am ajuns la Firenze. Se află în Piazza della SS. Annunziata, chiar lângă Muzeul Național de Arheologie din Firenze, o instituție pe care am vizitat-o în diferite ocazii, în ultimii ani.

În presa on-line din Italia sunt numeroase articole dedicate expoziției. Văzând toată publicitatea făcută acestui eveniment și dorindu-mi să admir îndeaproape ilustrațiile lui Alfons Mucha, am decis că a venit momentul să vizitez și eu Museo degli Innocenti. Astfel, în cuprinsul acestui material vă voi povesti cum este alcătuită expoziția și care sunt impresiile mele cu privire la amenajarea spațiului expozițional. Mai jos vă voi prezenta și o serie de fotografii din cadrul expoziției.1

Expoziția cu titlul “Alphonse Mucha. La seduzione dell’Art Nouveau” va putea fi vizitată până pe 7 aprilie, anul curent.

Alfons Mucha s-a născut pe 24 iulie 1860 în orașul Ivancice din Moravia, regiune a actualei Republicii Cehe. A fost atras de artă de când era mic. A făcut parte din corul Catedralei Sf. Petru din Brno. Desenul era, însă, principala lui pasiune pentru care s-a mutat la Paris, în 1887. Trebuie menționat că Alfons Mucha a fost un patriot convins și un apărător fervent al libertății popoarelor slave.

La Paris talentul său se cizelează iar întâlnirea din 1894, cu Sarah Bernhardt, cea mai faimoasă actriță a epocii, îi va schimba traseul artistic. Actrița va încheia un contract pe 6 ani cu Mucha care va realiza posterele pentru piesele de teatru în care era protagonistă aceasta. Afișele realizate de Mucha nu sunt pur și simplu asemănătoare muzei sale, ci transmit forța imaginii pe care Bernhardt a năzuit să o aducă pe scenă. Aceasta este perioada în care se naște mitul “femeilor lui Mucha”. Companiile se întrec pentru a obține o colaborare cu Mucha. Vor vedea lumina campanii publicitare clasice precum cea pentru ciocolata Nestlé, pentru șampania Moët&Chandon, pentru diverse mărci de țigări, bere, biscuiți și pentru parfumuri.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Parisul era considerat centrul mondial al artei. Sunt anii faimoasei Belle Époque. Mucha dobândește celebritatea internațională cu ocazia Expoziției Universale de la Paris din 1900, când a decorat pavilionul Bosnei și Herțegovinei, colaborând și la decorarea pavilionului austriac.

În 1910 se va întoarce la Praga, urmând chemarea crezului său politic și social. Pentru aproape douăzeci de ani se va dedica proiectului considerat cea mai mare capodoperă a lui, și anume, Epopeea Slavă, o operă colosală, alcătuită din 20 de tablouri imense în care narează principalele evenimente ale istoriei slave.

Mucha își va găsi sfârșitul în 1939. Maestrul a fost printre primele persoane arestate de Gestapo după ce armata germană a intrat în Cehoslovacia. Deși, ulterior, a fost eliberat, sănătatea deja șubredă a artistului a avut de suferit de pe urma interogatoriului. Se va stinge din viață pe 14 iulie 1939, în urma unei infecții pulmonare.

Muzeul Mucha din Praga este singurul muzeu din lume dedicat în întregime vieții și operei artistului ceh, fiind inaugurat pe 13 februarie 1998.3

Operele realizate de Mucha, ilustrațiile, afișele publicitare, posterele pentru piese de teatru, erau o demonstrație a modului în care Mucha considera arta, accesibilă tuturor. Artistul ceh credea că arta nu trebuia să se limiteze a fi plăcută vederii: arta trebuia să comunice un mesaj spiritual, să înalțe privitorii și, mai presus de toate, să vorbească tuturor oamenilor.

Imaginile realizate de Mucha devin faimoase în întreaga lume iar stilul său a fost și este în continuare imitat. Frumusețea pătrunzătoare a femeilor sale a intrat în imaginarul colectiv.

Cele mai cunoscute lucrări ale lui Mucha înfățișează femei tinere și frumoase, voluptoase și seducătoare, îmbrăcate cu veșmite vaporoase, într-un stil care amintește vag de curentul Neoclasic. Aceste figuri feminine sunt înconjurate adesea de flori luxuriante care uneori formează halouri în spatele capului lor; privirea acestora este mereu directă și puternică, un semn al emancipării care a început să se manifeste în acei ani. Mucha, prin arta sa, propune o nouă viziune asupra femeii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Expoziția de la Museo degli Innocenti numără peste 200 de opere – postere, cărți, picturi în ulei, acuarele, fotografii, bijuterii, decorații, obiecte – care însoțesc vizitatorul de-a lungul parcursului expozițional, ajutându-l pe rând să pătrundă și să înțeleagă universul artistic al creatorului ceh.

Amenajarea expoziției la intrare.

Itinerarul expozițional este împărțit în șase secțiuni care propun o călătorie tematică și cronologică în arta lui Mucha.

Fotografie autoportret realizată de Mucha în atelierul din Rue du Val-de-Grâce, Paris, circa 1901.
Pe fundal se observă posterul pentru Sarah Bernhardt. Print modern după negativ original pe placă de sticlă.

Expoziția se deschide cu secțiunea “Donne, Icone e Muse“, dedicată femeilor. Frumoase, senzuale și, în același timp inocente, opusul imaginii femeii decadente și periculoase descrisă în literatura de la finele secolului al XIX-lea. Mucha a avut o predilecție pentru folosirea culorilor pastelate.

Imagine din cadrul expoziției. Panoul central redă o fotografie a artistei Sarah Bernhardt din 1864 și un fragment dintr-o scrisoare pe care aceasta i-a scris-o lui Mucha.

Afișul pentru opera Gismonda, litografie color, dimensiune 216 x 74,2 cm, imprimat de Lemercier Paris, 1894. Realizarea acestui prim afiș pentru comedia Gismonda îi va aduce celebritatea lui Mucha. Din acest moment a conceput afișele celorlalte spectacole ale lui Sarah Bernard, de la cel pentru La Dame aux Camélias, La Samaritaine, Médée până la La Princesse Lointaine.

Alfons Mucha, afișul pentru piesa de teatru La Samaritaine, litografie color, dimensiune 173 x 58.3 cm, 1897.

Alfons Mucha, afișul pentru comedia Amants, litografie color, dimensiune 106.5 x 137 cm, 1895.

Alfons Mucha, posterul pentru opera teatrală La Dame aux Camélias, litografie color, dimensiune 207.3 x 76.2 cm, imprimat de F. Champenois, Paris, 1896.

Alfons Mucha, schițe pentru afișul Médée, creion pe hârtie, 1898.

Alfons Mucha, poster pentru piesa de teatru Médée, litografie color, dimensiune 206 x 76 cm, imprimat de F. Champenois, Paris, 1898.

Aplică creată de Adolphe Armand Truffier după un desen realizat de Mucha pentru opera La Princesse Lointaine, bronz cu patină aurie, circa 1900.

Sarah Bernhardt în rolul pentru La Princesse Lointaine, poster pentru revista “La Plume“, litografie color, dimensiuni 69 x 51 cm, 1897. Sarah Bernhardt a jucat-o pe Mélissinde în piesa lui Edmon Rostand, La Princesse lointaine, la Théâtre de la Renaissance din Paris, începând cu aprilie 1895. Acest afiș, care se deosebește de reprezentările în întregime ale actriței realizate de Mucha, a fost creat pentru un banchet organizat de prietenii și admiratorii lui Bernhardt la Grand Hotel din Paris, pe 9 decembrie 1896. Posterul s-a dovedit atât de popular încât a fost reprodus în revista “La Plume. Edition d’Art” și într-o carte poștală pentru magazinul universal “La Belle Jardinière“.

Alfons Mucha, poster pentru cea de-a XX-a expoziție a Salon des Cent, litografie color, dimensiuni, 63 x 43 cm, 1896. Această expoziție a fost organizată la sediul revistei de artă “La Plume” și a inclus spre vânzare lucrări litografice ale artiștilor asociați cu “La Plume“, printre care Toulouse-Lautrec, Bonnard, Ensor și Grasset. Acest poster i-a asigurat locul lui Mucha în grup și prezintă stilul său arhetipal bazat pe linii curbe, tonuri deschise, culori aplatizate și contururi puternice.

Alfons Mucha, poster pentru expoziția dedicată lui Mucha în cadrul Salon des Cent, litografie color, dimensiuni 66.2 x 46 cm, 1897. La proiectarea afișului pentru expoziție, Mucha a încorporat în motivele sale decorative diverse elemente morave, precum tradiționala bonetă brodată purtată de fată și coroana de margarete, care evocă pășunile țării-mamă. Mai mult, tânăra ține în mână un stilou și desenul unei inimi încojurate de trei ghirlande, una din spini, una din flori și una din fructe, simbolizând complexitatea vieții.

Alfons Mucha, Schiță pentru coperta revistei “La Plume“, creion pe hârtie, 1897.

Alfons Mucha, coperta revistei “La Plume“, dimensiune 24.5 x 18 cm, nr. 199, 1 august 1897. Creată în 1889 de scriitorul Léon Deschamps, “La Plume” a fost o publicație lunară care cuprindea poezii, nuvele, recenzii ale expozițiilor și ilustrații ale artiștilor de avangardă.

Alfons Mucha, figură bizantină în profil cu părul brunet, litografie color, dimensiune 34.5 x 28 cm, 1897. Pandantivele care fac parte din diademă vestesc modelele ulterioare de bijuterii ale lui Mucha.

Fotografie autoportret realizată de Mucha în atelierul din Rue de la Grande Chaumière, Paris, circa 1890. Mucha îmbracă o cămașă rusească „rubashka”. Print modern după negativ original pe placă de sticlă.

Alfons Mucha, calendar cu verdictul lui Paris realizat pentru tipografia Vieillemard, litografie color, dimensiune 82.5 x 50 cm, 1895.

Rêverie, litografie color, dimensiune 72.7 x 55.2 cm, 1898. Această litografie a fost concepută inițial pentru a servi drept calendar al companiei Champenois pentru anul 1898. Cu toate acestea, popularitatea sa imediată a dus la publicarea sa rapidă de către revista La Plume ca panou decorativ cu titlul Rêverie (vis cu ochii deschiși). Desenul lui Mucha înfățișează o tânără cu ochi visători care răsfoiește o carte cu modele decorative. Discul proeminent din spatele ei este decorat cu flori iar tulpinile lor formează un model asemănător dantelei.

O altă secțiune a expoziției este dedicată artei bretone și a anilor pe care Mucha îi petrece în Franța. Călătoriile lui Mucha în Bretagna din această perioadă sunt documentate de numeroase schițe și fotografii de peisaje și ale culturii populare locale.

Detaliu al ilustrației Ciulin din Nisip, dimensiune 74 x 35 cm, litografie color, 1902.
Mucha își petrecea des vacanțele în provincia Bretania, pe coasta de nord-vest a Franței.
Planta ținută în brațe de bretonă nu este, de fapt, un ciulin, ci un iluș de mare care înflorește în zonele de coastă.

Alfons Mucha, Fată bretonă care strânge scoici, creion și acuarelă pe hârtie, circa 1902.

Alfons Mucha, Langage des fleurs, litografie color, 1899. Planșa 35 din Album de la Décoration.

Vizitatori curioși.

Alfons Mucha, design pentru un evantai cu motive de mac și iederă, creion, acuarelă și foiță de aur pe hârtie, circa 1899.

Alfons Mucha, Le vent qui passe emporte la jeunesse. Design pentru eventai, litografie color, dimensiune 32 x 24 cm, 1899. Există multe variante ale acestui design. A fost elaborat inițial pentru Pavilionul Omenirii de la Expoziția Universală de la Paris din 1900. O femeie ține un evantai de acest tip în Planșa 37 din “Documents Décoratifs“.

Frontispiciul lucrării Combinaisons Ornementales și 3 plașe conținute în această lucrare și realizate de Mucha. Publicată în 1901 de către Librairie Centrale des Beaux-Arts din Paris în format folio, cuprinde şaizeci de litografii realizate de Mucha, de George Auriol (1863–1938) şi Maurice Pillard Verneuil (1869–1942).

Alfons Mucha, desen definitiv pentru planșa 50 din Documents Décoratifs, creion, cerneală și evidențiator alb pe hârtie, circa 1901-02. Documents Décoratifs este o lucrare în format folio publicată de Mucha în 1902 și cuprinde șaptezeci și două de litografii. Mucha a conceput volumul ca un manual pentru meșteri, designeri și studenți la arte plastice și a prezentat toate aspectele procesului său artistic. Nu a inclus doar mostre de design gata de utilizat, ci și o varietate de desene prin care le arăta artiștilor întreaga procedură de stilizare, transformând studiile realiste inspirate din lumea naturală în modele decorative care puteau fi aplicate produselor.

Alfons Mucha, cap bizantin, placă din bronz, circa 1900.

Alfons Mucha, femeie cu o margaretă, imprimeu pe catifea, dimensiuni 60 x 78.5 cm, 1900.

Autoportret realizat de Mucha, creion albastru și alb pe hârtie Ingres albastră, dimensiuni 55 x 42 cm, 1907. Acest autoportret a fost produs în America, unde Mucha preda în mod regulat la Institutul de Artă din Chicago, la New York School of Applied Arts for Women și la Philadelphia School of Art.

A treia secțiune este dedicată posterelor publicitare. Indiferent de obiectul promovat, acesta trece în plan secundar, protagonista posterelor fiind mereu o tânără idealizată și elegantă.

Alfons Mucha, poster pentru Nestlé’s Food for Infants, litografie color, dimensiuni 72 x 34.5 cm, 1897.

Alfons Mucha, poster pentru țigările Job, litografie color, dimensiuni 66.7 x 46.4 cm, 1896.

Alfons Mucha, poster pentru berea Bières de la Meuse, litografie color, dimensiuni 154.5 x 104.5 cm, 1897. Acest afiș înfățișează o femeie cu o coroană de maci, grâu și hamei în păr, ținând o halbă de bere. Femeia are trăsături slave și amintește de figura Verii din seria Anotimpurile realizată de Mucha în anul precedent. În partea de jos a posterului sunt încorporate alte două imagini care aparțin unui altui artist: o imagine a zeiței râului Meuse și o vedere aeriană a fabricii de bere.

Alfons Mucha, poster pentru Chocolat idéal, litografie color, dimensiuni 117 x 78 cm, 1897.

Alfons Mucha, afiș publicitar pentru Lance Parfum “Rodo”, litografie color, dimensiuni 44.5 x 32 cm, 1896. Acest poster face publicitate unui parfum produs de Société des Usines Chimiques du Rhône din Lyon. Femeile elegante și grațioase ale lui Mucha au avut succes în special la publicul feminin. Drept urmare, talentul lui Mucha a fost la mare căutare de către companiile cosmetice. Sylvanis Esssence, Parfumerie Bleuze-Hadancourt, Savonneries de Bagnolet și Carmichael’s Bath Tablets din Anglia sunt câțiva dintre clienții lui Mucha.

Parfumul Lance “Rodo”. Cutie ce conține un set de 5 flacoane de parfum din sticlă cu atomizator, cu capac metalic și etichetă imprimată. Cutie din carton litografiată, 1896. Eticheta și cutia din carton ideate de Alfons Mucha.

Vitrină și poster care demonstrează varietatea colaborărilor lui Mucha pentru realizarea de ilustrații comerciale.

Vitrină cu flaconul parfumului Coeur de Jeannette, comercializat de Houbigant și un bust pentru standul parfumeriei Houbigant din timpul Expoziției Internaționale de la Paris, din 1900.

Parfumul Coeur de Jeannette, Houbigant. Flacon din sticlă în formă de liră, cu etichetă și cutie de carton ideate de Mucha.

Alfons Mucha, studiu pentru afișul pentru cea de-a VI-a ediție a Festivalului Sokol (1912) Praga, acuarelă, cerneală și guașă pe hârtie, 1911.

Un alt spațiu al expoziției este dedicat perioadei în care Mucha realizează Epopeea slavă. Observăm, trecând din sală în sală, studiile pentru capodopera Epopeea Slavă, apoi sculpturile și unele ilustrații pentru “Le Pater“, cartea cu tematică religioasă publicată la Paris, în 1899 – această lucrare fiind expusă împreună cu desenele pregătitoare și alte opere ale lui Mucha cu ocazia Expoziției Internaționale de la Paris din 1900. Un aspect interesant este că Museo degli Innocenti, sediul expoziției, a participat la Expoziția Internațională de la Paris din 1900 datorită unei campanii fotografice încredințată studioului Brogi care i-a adus institutului florentin Marele Premiu al Juriului și medalia celui mai bun orfelinat din Europa.

Alfons Mucha, poster pentru Moravian Teachers’ Choir, dimensiuni 106 x 77 cm, litografie color, Praga, 1911.

Russia Restituenda, poster, litografie color, dimensiuni 79.7 x 45.7 cm, 1922. Acest poster este unul dintre cele mai emoționante realizate de Mucha care, astfel, voia să ceară ajutorul pentru copiii ruși înfometați.
După prăbușirea guvernului provizoriu rus în fața sovieticilor, Rusia a căzut victimă unui război civil și a unei situații economice paralizante. Pe lângă victimele de război, milioane de oameni au murit din cauza bolilor răspândite și a foametei. Reprezentarea lui Mucha a figurii îndurerate și epuizate a Mamei Rusia, cu un copil slab în brațe, se bazează pe iconografia creștină a Fecioarei cu Pruncul.

Alfons Mucha, detaliu din posterul pentru expoziția Epopeea Slavă, ținută la Brno, în 1930. Litografie color, dimensiuni 183.6 x 81.2 cm, 1928-1930, Praga.

Alfons Mucha, cea de-a cincea pagină alegorică din Le Pater: “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, fotogravură din volum, 1899. Influența spiritualismului lui Mucha, și mai ales a filozofiei masonice, s-a manifestat într-o lucrare vizionară publicată sub forma unei cărți ilustrate, Le Pater (Tatăl). Mucha exprima astfel viziunea sa personală asupra progresului umanității prin cuvintele rugăciunii creștine.

Cea de-a șaptea pagină alegorică din Le Pater: “Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău”, fotogravură din volum, 1899.

Amenajarea unei secțiuni a expoziției Alphonse Mucha. La seduzione dell’Art Nouveau

Cea de-a cincea secțiune a expoziției este un omagiu adus “stilului Mucha”. Diverse ilustrații și stampe decorative vor fi repropuse de Mucha într-o varietate de forme/suporturi, precum calendare, cărți poștale și chiar obiecte decorative. Imaginile vor fi reproduse în multe reviste de artă atât în Franța cât și în străinătate.

La finalul parcursului expozițional se află o secțiune curatoriată de Francesca Villanti, dedicată dezvoltării noului limbaj artistic în Italia de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, un omagiu adus florentinului Galileo Chini, unul dintre protagoniștii Art Nouveau-ului în Italia, sau mai ușor de identificat, al stilului Liberty, care este declinația stilului Art Nouveau în Italia. Putem admira desene, ceramică și tablouri.

Sală dedicată lui Galileo Chini.

Galileo Chini, Alegoria picturii, panou decorativ pictat în tempera, circa 1895.

Panel Flora, majolică policromă, realizat de Galileo Chini în 1914.

Spre librărie și magazinul de suveniruri, la finele parcursului expozițional.

Evenimentul este organizat sub patronajul primăriei orașului Florența și al Ambasadei Republicii Cehe, în colaborare cu Fundația Mucha și In Your Event by Cristoforo fiind curatoriată de către Tomoko Sato în parteneriat cu Francesca Villanti.

Expoziția a prilejuit și apariția unui catalog bogat ilustrat, în ediție bilingvă, italiană-engleză4.

Această expoziție își propune să evidențieze, pe lângă marele talent al lui Mucha, imensa muncă de cercetare și de reflecție a acestuia, efortul constant care a însoțit permanent traseul său artistic, fără a pierde din vedere atașamentul față de pământul natal, pentru a cărui independență va lupta de-a lungul întregii sale vieți.

Expoziția, în fond, se adresează publicului larg, fiind o introducere în opera lui Mucha. Este indicată, mai ales, celor care, intrigați de posterele sale armonice, florale și ornamentale, se apropie pentru prima oară de artistul Mucha și de opera sa. Devine o experiență utilă și interesantă, seducătoare prin numărul mare de afișe publicitare prezente, chiar și pentru cunoscătorul expert al operei lui Mucha.

Alegerea culorilor pentru fundaluri și pentru panourile informative se inspiră din paleta culorilor pastelate folosite de Mucha. Panourile, pe lângă texte, redau și imagini, fotografii de epocă. Se observă grija personalului pentru detalii. Panourile informative conțin elemente grafice, decorative, în stilul Art Nouveau. Textele descriptive ale exponatelor sunt în limba italiană și în limba engleză. La jumătatea parcursului expozițional decorul este îmbogățit de o galerie formată din panouri digitale pe care sunt proiectate detalii decorative în culori pastelate ale lucrărilor iconice ale artistului, însoțite de fragmente muzicale din Simfonia Má vlast (Patria mea), care aparțin celui mai faimos compozitor ceh Bedřich Smetana.

Mi-ar fi plăcut să văd o expoziție mai bogată, care să conțină mai multe desene inedite și care să prezinte în detaliu personalitatea complexă a lui Mucha.

  1. Muzeul este situat în complexul monumental proiectat de Filippo Brunelleschi, sediu al Istituto degli Innocenti din care face parte Muzeul. ↩︎
  2. Un aspect interesant care mi-a atras atenția este faptul că, din septembrie 2018 și până pe 27 ianuarie 2019, o altă expoziție dedicată lui Mucha s-a ținut la Paris, la Musée du Luxembourg. Acest demers s-a bucurat de un real succes la public. Cu o medie de 2500 de vizitatori pe zi, operele de la Mucha Foundation au avut un total de peste 342.040 vizitatori, fiind evenimentul cel mai vizitat în cadrul acestui muzeu din 2011 și până în ianuarie 2019, când s-a încheiat expoziția. Rămâne de văzut câți vizitatori vor fi atrași la Firenze de ilustrațiile pastelate ale celebrului pictor ceh, Alfons Mucha.
    Detalii cu privire la numărul de vizitatori înregistrat cu ocazia diferitelor expoziții organizate de Fundația Mucha puteți găsi accesând următorul link:   http://www.muchafoundation.org/en/exhibitions/loans-and-exhibitions-48↩︎
  3. Mai multe detalii despre acest muzeu și fondul deținut găsiți accesând următoarea adresă web: https://www.mucha.cz/en/. ↩︎
  4. Alphonse Mucha. La Seduzione dell’Art Nouveau, coord. Tomoko Sato, Editura Skira, ediție bilingvă italiană-engleză, 208 pagini, 2023. ↩︎

Resurse on-line accesate în luna ianuarie 2024:

Material și poze realizate de Corina Șteflea

Muzeul Arheologic din Verona

UN MUZEU CU PANORAMĂ

 Articol: Museo con vista
Autoare: Margherita Bolla
Articol publicat în Revista “Archeo. Actualità del Passato”
Anul XXXII, nr. 379, septembrie 2016, pp. 48-55
Traducerea din limba italiană și pregătirea materialului: Corina-Ruxandra Șteflea
Selecția imaginilor aparține blogului “Istorii și Ceva Mai Mult”

Verona își redobândește Muzeul Arheologic: după lungi lucrări de reabilitare, clădirea din apropierea teatrului roman, dispune astăzi de o reamenajare fastuoasă și coerentă. Astfel, se remarcă sediul însuși al colecției, fosta mănăstire de iezuiți, iar accentul este pus pe integrarea armonioasă a acestuia cu monumentele și structura urbană a orașului.

4 Vedere palatul Fontana
Vedere cu Palatul Fontana care asigură accesul în Muzeul arheologic. Sursă imagine: Revista “Archeo. Actualità del Passato”, nr. 379, septembrie 2016, p. 51.

Muzeul Arheologic de la Teatrul roman din Verona și-a redeschis porțile la finele unei intervenții de restaurare desfășurată pe o perioadă de trei ani și precedată de aproape doi ani de planificare și pregătire administrativă. Acțiunea (care a costat circa 5 milioane de euro și a fost realizată cu finanțare din partea Regiunii Veneto, a Fundației Cariverona și a Primăriei orașului Verona) a consimțit reamenajarea micului Palat Fontana, prin care se face accesul în zona arheologică a teatrului roman, și ampla reașezare a edificiul muzeal propriu-zis care se înalță deasupra teatrului însuși.

Înaintea acestor lucrări, ultimele intervenții arhitecturale realizate la Muzeu, care a fost inaugurat în 1924, au avut loc în anii ʿ70 ai secolului trecut iar amplasarea particulară, într-o zonă cu pânză freatică la suprafață, pe flancul unei coline, a impus și revizuirea statică a zidăriei. Clădirea care găzduiește astăzi Muzeul Arheologic a fost construită în secolul al XV-lea, cu funcția de mănăstire pentru iezuiți, integrând anumite părți ale teatrului antic, a cărui pronunțată structură ajungea în înălțime până aproape de platfoma din vârful dealului.

3 Teatrul și Muzeul
Gradenele Teatrului roman (sec. I a.Chr.- sec. I p.Chr.). În plan secund, Mănăstirea iezuiților (sec. XV), sediul Muzeului Arheologic. Sursă imagine: Revista “Archeo. Actualità del Passato”, nr. 379, septembrie 2016, p. 51.

Această poziție particulară conferă un aspect excepțional complexului din punct de vedere turistic: splendida panoramă a orașului văzut de sus, o vedere elogiată deja de călătorii Grand Tour-ului, permite de fapt realizarea unei legături vizuale, între ceea ce se află expus în Muzeu și contextul extern, în cadrul unui dialog stimulant.

vedere
Promenada de la nivelul superior de unde se poate admira în voie Verona. Sursă imagine: http://www.archeoveneto.it/portale/

O priveliște care îți taie respirația

Spectacolul creat de râu, împreună cu podul roman Ponte Pietra, și orașul care se întinde pe țărmul din față, relația cu anticul edificiu teatral, importanța materialului expus și eleganța amenajării, toate acestea fac ca vizita la Muzeu să fie o ocazie de neratat pentru oricine ajunge la Verona. În sprijinul îmbogățirii experienței vine mai apoi pasajul continuu, care-l poartă pe vizitator de la o epocă la alta, în special, de la cea romană la cea renascentistă.

Intrarea în zona arheologică se face prin micul palat Fontana, numit așa după familia care a locuit acolo în secolul al XVIII-lea și care a condus săpături norocoase, datorită cărora s-a realizat o primă “redescoperire” a teatrului antic (se află, de altfel, în fază de proiect, restructurarea pieței externe, care va permite o mai bună recepție a școlilor și a grupurilor de vizitatori).

Cele două etaje ale palatului, restaurate în întregime, sunt echipate cu săli didactice destinate activităților școlare practice (de laborator); Muzeul și Teatrul oferă, de fapt, numeroase și diverse itinerarii didactice, care de multă vreme se bucură de recunoștința școlilor. Palatul, care se prezintă sub aspectul renascentist, a înglobat porțiuni evidente din zidăria romană a edificiului scenic teatral, lăsate la vedere și, la încheierea definitivă a lucrărilor, va găzdui la parter o sală de expoziție cu caracter introductiv a vizitei Teatrului.

Plan
Planul Teatrului roman cu intrarea în muzeu și planul etajului principal al muzeului. Sursă imagine: http://www.archeoveneto.it/portale/

Un proiect cu obiective multe și ambițioase

Intervenția realizată la Muzeul Arheologic găzduit la Teatrul roman din Verona nu este de sine stătătoare ci se integrează într-un mai vast proiect de revizie a dealului San Pietro, condusă prin acțiunea simultană a Administrației locale cu Fundația Cariverona. Colina care domină râul Adige, este plină de vegetație și de prețioase dovezi arheologice; culmea, care găzduiește marea cazermă austriacă a Castelului San Pietro, fondată în 1854 și aflată acum în curs de transformare în muzeu, a fost locul primei așezări romane în Verona, cu un templu reținut ca fiind dedicat unei divinități protectoare a orașului, ale cărui resturi au fost recent scoase la lumină de către Administrația locală. În cadrul complexei restructurări a colinei intră și includerea unui lift (fostul funicular) pentru înlesnirea urcușului către vârful dealului de la cheiul râului.

Proiectul, fie că este vorba despre cel pentru fosta cazermă de la Castelul San Pietro, fie că este vorba despre cel pentru Muzeul Arheologic al Teatrului Roman, a fost realizat de către Studioul Grisdainese din Padova, desemnat de Fundația Cariverona.

Proiectul științific pentru reamenajarea Muzeului Arheologic aparține autoarei prezentului articol, curatoarea colecției din 1994. Lucrările au dus la o golire complexă și aproape totală a Muzeului de operele păstrate acolo. Fundamental, pentru atingerea obiectivelor fixate, a fost suportul constant, administrativ și organizatoric, al sectorului responsabil de urbanism al Primăriei.

Datorită caracterului extrem de eterogen al artefactelor expuse, plecând de la inventarul de artă statuară și ajungând la mărturii importante dar de dimensiuni reduse, în proiectul de amenajare a Muzeului s-a ales să nu se interfereze cu lectura acestora, fiind utilizate pentru fundaluri și bazele de mari dimensiuni, albul și griul deschis. Pentru grafică și pentru anumite suporturi punctuale, găsind inspirație în culorile acoperișurilor din Verona, spre care poate fi admirată o vedere spectaculoasă de la ferestrele Muzeului, a fost ales cărămiziul, asociat roșului cireașă mai contemporan, pentru anumite texte. La fel ca și pentru culori și pentru materiale s-a ales linia simplității și a fineței, folosindu-se lemn lăcuit și pentru interiorul vitrinelor exclusiv oțel vopsit și cristal.

Traseele de vizitare

Ieșind din Palatul Fontana și odată urcate gradenele tribunei se poate ajunge la Muzeu, folosindu-se un lift sau o scară laterară, care oferă o primă panoramă magnifică a monumentului aflat dedesubt, a râului și a orașului. Caracterul coerent al mănăstirii permite mai multe posibilități de vizitare: cel privilegiat începe de la nivelul al cincilea, cu o introducere referitoare la Verona romană și la construcțiile caracteristice, uneori înzestrate cu mobilier și ornamente luxoase.

O secțiunea este dedicată “orașului morților”, care prezintă, printre altele, însemnatul “mormânt al medicului”, descoperit în 1910, dar expus în trecut doar cu ocazia unei expoziții temporare. Urmează secțiunea dedicată Edificiilor publice, în care sunt ilustrate structurile cele mai însemnate ale orașului, în ceea ce le privește, încă vizibile. Arcul dinastic al Gavilor este reprezentat printr-un frumos model de final de secol XIX, realizat după demolarea petrecută sub dominația franceză și în vederea reconstrucției sale (petrecută abia în 1932), fiind documentat și printr-o serie de documente diverse, care mărturisesc, totodată, maniera în care antichitatea era receptată în Verona epocii Renascentiste.

Partea care rămâne la nivelul al cincilea este dedicată principalelor edificii de spectacol ale orașului antic: faimoasa Arenă și Teatrul. Amfiteatrul este ilustrat printr-o splendidă machetă realizată la finele secolului al XVIII-lea, prin prisma sculpturilor care-l ornau – în parte, acestea având legătură cu jocurile care se desfășurau acolo – și de un frumos mozaic de secol III p.Chr., descoperit într-un domus, în care, precum o secvență fotografică, sunt reprezentate scene de luptă între gladiatori.

Teatrul este analizat din mai multe perspective: structura arhitecturală, amintirea sa de-a lungul vremii, artefacte aflate în legătură cu spectacolele din Verona și sculpturi comemorative și decorative. Printre sculpturile ornamentale rafinate se distinge un sfinx, care cel mai probabil era folosit pe post de capăt pentru un șir de scaune din zona specatatorilor “privilegiați”, diverse oscilla, obiecte din marmură destinate să fie agățate structurii arhitecturale și, întocmai, să se balanseze ușor în bătaia vântului, o serie de herme splendide, dintre care, una fiind aleasă drept imaginea ghidului Muzeului renovat. Traseul de la acest etaj (un spațiu pătrat care conturează grădina interioară a mănăstirii) se încheie cu secțiunea dedicată sanctuarului lui Isis și Osiris, care se găsea în zona teatrului. Structura arhitectonică nu a fost evidențiată dar au rămas sculpturi interesante, realizate chiar și din materii prime egiptene, și inscripții semnificative. Tematica, precum toate cele legate cultelor de origine orientală, a fascinat învățați și curioși, care acum pot în sfârșit să observe îndeaprope aceste mărturii, descoperite în secolele trecute dar expuse anterior doar în cadrul unei expoziții temporare.

1 Sfinx
Sfinx din marmură ce provine de la Teatrul Roman din Verona; epocă augustană. Sursă imagine: Revista “Archeo. Actualità del Passato”, nr. 379, septembrie 2016, p. 49.

Sculpturile din trapeză

Coborând la etajul de dedesubt, cotind pe o scară elegantă din piatră care se suprapune parțial peste un drum roman, se pătrunde în noua curte interioară, în care au fost așezate sculpturi din piatră și din bronz, care ornau locurile publice ale orașului. Și fosta trapeză a mănăstirii e dedicată sculpturilor romane descoperite la Verona, cu statui de mare impact vizual, printre care o figură feminină de mari dimensiuni cu veșmântul drapat, probabil o însemnată statuie de cult și o figură feminină șezând. Din trapeză se realizează accesul la secțiunea rezervată “Sculpturii de Colecție”, mărturie a gustului, a pasiuni pentru antichitate și a iubirii pentru propriul oraș a personajelor eminente din Verona, ale căror colecții au ajuns cu timpul la Muzeu.

2 Herma
O hermă din marmură înfățișând un tânăr satir. Herma provine de la Teatrul Roman și este de epocă augustană. Sursă imagine: Revista “Archeo. Actualità del Passato”, nr. 379, septembrie 2016, p. 54.

De-a lungul coridorului de legătură se deschid trei chilii care adună la un loc artefacte de dimensiuni mici, provenite din teritoriu și din colecții particulare: statuete din bronz preromane și romane, deoarece Muzeul deține o colecție de bronzuri antice, una dintre cele importante din nordul Italiei; obiecte legate de viața cotidiană, precum sticle în culori fascinante, lămpi, recipiente. În sala cu vedere la teatru, care conclude expoziția sculpturilor din fostele colecții particulare, o secțiune este destinată expozițiilor temporare; cu ocazia redeschiderii pentru public, a fost inaugurată expoziția “L’Egitto a Verona” – Egiptul la Verona, care va putea fi vizitată până în septembrie 2017.

Terasa mare

Vizita continuă în curtea interioară a Muzeului în care au fost rearanjate inscripții și stele, cu numeroase exemple de sculptură funerară, lucrările unor ateliere de sculptori în piatră care în epocă romană preluau calcarul local, provenit de la carierele situate în Valpolicella. Din curte se intră în biserica mănăstirii (cu fresce și un prețios tavan din lemn de secol XVI) care găzduiește mozaicurile în alb și negru și policrome, din Verona și din împrejurimi. Biserica dă în Terasa mare, redeschisă publicului în 2002; acolo sunt expuse, în aer liber, pietre funerare (în partea dinspre deal) și elemente arhitectonice (în zona dinspre teatru), pentru integrarea a ceea ce s-a văzut în interiorul Muzeului.

terasa
Terasa mare. Sursa imagine: http://www.archeoveneto.it/portale/

Parcursul se închide cu sala de la etajul inferior, deja camera portarului mănăstirii de iezuiți, care adună altare și pietre dedicate zeilor romani venerați pe teritoriul antic al Veronei, dincolo de elementele arhitectonice de mare rafinament descoperite în oraș.

Datorită noii amenajări, Muzeul Arheologic al Teatrului Roman oferă posibilitatea de aprofundare a unor aspecte diverse ale vieții Veronei în epocă romană și permite vizitatorilor italieni și străini să se apropie de mărturii antice de mare interes, într-un context de incomparabilă frumusețe.

5
Mozaic înfățișând o Nereidă călare pe o creatură marină fantastică. Proveniență: Verona, via Diaz, prima jumătate a sec. III p.Chr. Sursă imagine: http://www.comune.verona.it/

Cu ocazia redeschiderii, autoarea acestui articol a realizat un volum de divulgare a istoriei, “Il teatro romano di Verona” – Teatrul Roman din Verona (publicat la Cierre Edizioni, în colaborare cu Musei Civici), care ilustrează istoria antică și modernă a Teatrului și a edificilor care au apărut deasupra acestuia de-a lungul timpului, până la noua amenajare a Muzeului Arheologic.

Ecouri ale Egiptului

Redeschiderea Muzeului Arheologic a fost acompaniată de inaugurarea expoziției “L’Egitto a Verona” – Egiptul la Verona. Printre obiectele selecționate se află variate ushabti, figurine care reprezintă “servitorii” ce se substituie mortului, gata să răspundă zeului morții Osiris, atunci când acesta ar fi chemat defunctul să-i lucreze pământurile.

Egitto_a_Verona

Unde și Când
Muzeul Arheologic al Teatrului Roman
Verona, Regaste Redentore 2
Orar: Luni – 13,30 – 19,30 / Marți – Duminică – 8,30 – 19,30
Tel. informații: +39.0458.000.360
E-mail: museoarcheologico@comune.verona.it
Adresă site: http://museoarcheologico.comune.verona.it

Resurse on-line accesate în luna martie 2017:

logo_blog