UN MUZEU CU PANORAMĂ
Articol: Museo con vista
Autoare: Margherita Bolla
Articol publicat în Revista “Archeo. Actualità del Passato”
Anul XXXII, nr. 379, septembrie 2016, pp. 48-55
Traducerea din limba italiană și pregătirea materialului: Corina-Ruxandra Șteflea
Selecția imaginilor aparține blogului “Istorii și Ceva Mai Mult”
Verona își redobândește Muzeul Arheologic: după lungi lucrări de reabilitare, clădirea din apropierea teatrului roman, dispune astăzi de o reamenajare fastuoasă și coerentă. Astfel, se remarcă sediul însuși al colecției, fosta mănăstire de iezuiți, iar accentul este pus pe integrarea armonioasă a acestuia cu monumentele și structura urbană a orașului.
Muzeul Arheologic de la Teatrul roman din Verona și-a redeschis porțile la finele unei intervenții de restaurare desfășurată pe o perioadă de trei ani și precedată de aproape doi ani de planificare și pregătire administrativă. Acțiunea (care a costat circa 5 milioane de euro și a fost realizată cu finanțare din partea Regiunii Veneto, a Fundației Cariverona și a Primăriei orașului Verona) a consimțit reamenajarea micului Palat Fontana, prin care se face accesul în zona arheologică a teatrului roman, și ampla reașezare a edificiul muzeal propriu-zis care se înalță deasupra teatrului însuși.
Înaintea acestor lucrări, ultimele intervenții arhitecturale realizate la Muzeu, care a fost inaugurat în 1924, au avut loc în anii ʿ70 ai secolului trecut iar amplasarea particulară, într-o zonă cu pânză freatică la suprafață, pe flancul unei coline, a impus și revizuirea statică a zidăriei. Clădirea care găzduiește astăzi Muzeul Arheologic a fost construită în secolul al XV-lea, cu funcția de mănăstire pentru iezuiți, integrând anumite părți ale teatrului antic, a cărui pronunțată structură ajungea în înălțime până aproape de platfoma din vârful dealului.
Această poziție particulară conferă un aspect excepțional complexului din punct de vedere turistic: splendida panoramă a orașului văzut de sus, o vedere elogiată deja de călătorii Grand Tour-ului, permite de fapt realizarea unei legături vizuale, între ceea ce se află expus în Muzeu și contextul extern, în cadrul unui dialog stimulant.
O priveliște care îți taie respirația
Spectacolul creat de râu, împreună cu podul roman Ponte Pietra, și orașul care se întinde pe țărmul din față, relația cu anticul edificiu teatral, importanța materialului expus și eleganța amenajării, toate acestea fac ca vizita la Muzeu să fie o ocazie de neratat pentru oricine ajunge la Verona. În sprijinul îmbogățirii experienței vine mai apoi pasajul continuu, care-l poartă pe vizitator de la o epocă la alta, în special, de la cea romană la cea renascentistă.
Intrarea în zona arheologică se face prin micul palat Fontana, numit așa după familia care a locuit acolo în secolul al XVIII-lea și care a condus săpături norocoase, datorită cărora s-a realizat o primă “redescoperire” a teatrului antic (se află, de altfel, în fază de proiect, restructurarea pieței externe, care va permite o mai bună recepție a școlilor și a grupurilor de vizitatori).
Cele două etaje ale palatului, restaurate în întregime, sunt echipate cu săli didactice destinate activităților școlare practice (de laborator); Muzeul și Teatrul oferă, de fapt, numeroase și diverse itinerarii didactice, care de multă vreme se bucură de recunoștința școlilor. Palatul, care se prezintă sub aspectul renascentist, a înglobat porțiuni evidente din zidăria romană a edificiului scenic teatral, lăsate la vedere și, la încheierea definitivă a lucrărilor, va găzdui la parter o sală de expoziție cu caracter introductiv a vizitei Teatrului.
Un proiect cu obiective multe și ambițioase
Intervenția realizată la Muzeul Arheologic găzduit la Teatrul roman din Verona nu este de sine stătătoare ci se integrează într-un mai vast proiect de revizie a dealului San Pietro, condusă prin acțiunea simultană a Administrației locale cu Fundația Cariverona. Colina care domină râul Adige, este plină de vegetație și de prețioase dovezi arheologice; culmea, care găzduiește marea cazermă austriacă a Castelului San Pietro, fondată în 1854 și aflată acum în curs de transformare în muzeu, a fost locul primei așezări romane în Verona, cu un templu reținut ca fiind dedicat unei divinități protectoare a orașului, ale cărui resturi au fost recent scoase la lumină de către Administrația locală. În cadrul complexei restructurări a colinei intră și includerea unui lift (fostul funicular) pentru înlesnirea urcușului către vârful dealului de la cheiul râului.
Proiectul, fie că este vorba despre cel pentru fosta cazermă de la Castelul San Pietro, fie că este vorba despre cel pentru Muzeul Arheologic al Teatrului Roman, a fost realizat de către Studioul Grisdainese din Padova, desemnat de Fundația Cariverona.
Proiectul științific pentru reamenajarea Muzeului Arheologic aparține autoarei prezentului articol, curatoarea colecției din 1994. Lucrările au dus la o golire complexă și aproape totală a Muzeului de operele păstrate acolo. Fundamental, pentru atingerea obiectivelor fixate, a fost suportul constant, administrativ și organizatoric, al sectorului responsabil de urbanism al Primăriei.
Datorită caracterului extrem de eterogen al artefactelor expuse, plecând de la inventarul de artă statuară și ajungând la mărturii importante dar de dimensiuni reduse, în proiectul de amenajare a Muzeului s-a ales să nu se interfereze cu lectura acestora, fiind utilizate pentru fundaluri și bazele de mari dimensiuni, albul și griul deschis. Pentru grafică și pentru anumite suporturi punctuale, găsind inspirație în culorile acoperișurilor din Verona, spre care poate fi admirată o vedere spectaculoasă de la ferestrele Muzeului, a fost ales cărămiziul, asociat roșului cireașă mai contemporan, pentru anumite texte. La fel ca și pentru culori și pentru materiale s-a ales linia simplității și a fineței, folosindu-se lemn lăcuit și pentru interiorul vitrinelor exclusiv oțel vopsit și cristal.
Traseele de vizitare
Ieșind din Palatul Fontana și odată urcate gradenele tribunei se poate ajunge la Muzeu, folosindu-se un lift sau o scară laterară, care oferă o primă panoramă magnifică a monumentului aflat dedesubt, a râului și a orașului. Caracterul coerent al mănăstirii permite mai multe posibilități de vizitare: cel privilegiat începe de la nivelul al cincilea, cu o introducere referitoare la Verona romană și la construcțiile caracteristice, uneori înzestrate cu mobilier și ornamente luxoase.
O secțiunea este dedicată “orașului morților”, care prezintă, printre altele, însemnatul “mormânt al medicului”, descoperit în 1910, dar expus în trecut doar cu ocazia unei expoziții temporare. Urmează secțiunea dedicată Edificiilor publice, în care sunt ilustrate structurile cele mai însemnate ale orașului, în ceea ce le privește, încă vizibile. Arcul dinastic al Gavilor este reprezentat printr-un frumos model de final de secol XIX, realizat după demolarea petrecută sub dominația franceză și în vederea reconstrucției sale (petrecută abia în 1932), fiind documentat și printr-o serie de documente diverse, care mărturisesc, totodată, maniera în care antichitatea era receptată în Verona epocii Renascentiste.
Partea care rămâne la nivelul al cincilea este dedicată principalelor edificii de spectacol ale orașului antic: faimoasa Arenă și Teatrul. Amfiteatrul este ilustrat printr-o splendidă machetă realizată la finele secolului al XVIII-lea, prin prisma sculpturilor care-l ornau – în parte, acestea având legătură cu jocurile care se desfășurau acolo – și de un frumos mozaic de secol III p.Chr., descoperit într-un domus, în care, precum o secvență fotografică, sunt reprezentate scene de luptă între gladiatori.
Teatrul este analizat din mai multe perspective: structura arhitecturală, amintirea sa de-a lungul vremii, artefacte aflate în legătură cu spectacolele din Verona și sculpturi comemorative și decorative. Printre sculpturile ornamentale rafinate se distinge un sfinx, care cel mai probabil era folosit pe post de capăt pentru un șir de scaune din zona specatatorilor “privilegiați”, diverse oscilla, obiecte din marmură destinate să fie agățate structurii arhitecturale și, întocmai, să se balanseze ușor în bătaia vântului, o serie de herme splendide, dintre care, una fiind aleasă drept imaginea ghidului Muzeului renovat. Traseul de la acest etaj (un spațiu pătrat care conturează grădina interioară a mănăstirii) se încheie cu secțiunea dedicată sanctuarului lui Isis și Osiris, care se găsea în zona teatrului. Structura arhitectonică nu a fost evidențiată dar au rămas sculpturi interesante, realizate chiar și din materii prime egiptene, și inscripții semnificative. Tematica, precum toate cele legate cultelor de origine orientală, a fascinat învățați și curioși, care acum pot în sfârșit să observe îndeaprope aceste mărturii, descoperite în secolele trecute dar expuse anterior doar în cadrul unei expoziții temporare.
Sculpturile din trapeză
Coborând la etajul de dedesubt, cotind pe o scară elegantă din piatră care se suprapune parțial peste un drum roman, se pătrunde în noua curte interioară, în care au fost așezate sculpturi din piatră și din bronz, care ornau locurile publice ale orașului. Și fosta trapeză a mănăstirii e dedicată sculpturilor romane descoperite la Verona, cu statui de mare impact vizual, printre care o figură feminină de mari dimensiuni cu veșmântul drapat, probabil o însemnată statuie de cult și o figură feminină șezând. Din trapeză se realizează accesul la secțiunea rezervată “Sculpturii de Colecție”, mărturie a gustului, a pasiuni pentru antichitate și a iubirii pentru propriul oraș a personajelor eminente din Verona, ale căror colecții au ajuns cu timpul la Muzeu.
De-a lungul coridorului de legătură se deschid trei chilii care adună la un loc artefacte de dimensiuni mici, provenite din teritoriu și din colecții particulare: statuete din bronz preromane și romane, deoarece Muzeul deține o colecție de bronzuri antice, una dintre cele importante din nordul Italiei; obiecte legate de viața cotidiană, precum sticle în culori fascinante, lămpi, recipiente. În sala cu vedere la teatru, care conclude expoziția sculpturilor din fostele colecții particulare, o secțiune este destinată expozițiilor temporare; cu ocazia redeschiderii pentru public, a fost inaugurată expoziția “L’Egitto a Verona” – Egiptul la Verona, care va putea fi vizitată până în septembrie 2017.
Terasa mare
Vizita continuă în curtea interioară a Muzeului în care au fost rearanjate inscripții și stele, cu numeroase exemple de sculptură funerară, lucrările unor ateliere de sculptori în piatră care în epocă romană preluau calcarul local, provenit de la carierele situate în Valpolicella. Din curte se intră în biserica mănăstirii (cu fresce și un prețios tavan din lemn de secol XVI) care găzduiește mozaicurile în alb și negru și policrome, din Verona și din împrejurimi. Biserica dă în Terasa mare, redeschisă publicului în 2002; acolo sunt expuse, în aer liber, pietre funerare (în partea dinspre deal) și elemente arhitectonice (în zona dinspre teatru), pentru integrarea a ceea ce s-a văzut în interiorul Muzeului.
Parcursul se închide cu sala de la etajul inferior, deja camera portarului mănăstirii de iezuiți, care adună altare și pietre dedicate zeilor romani venerați pe teritoriul antic al Veronei, dincolo de elementele arhitectonice de mare rafinament descoperite în oraș.
Datorită noii amenajări, Muzeul Arheologic al Teatrului Roman oferă posibilitatea de aprofundare a unor aspecte diverse ale vieții Veronei în epocă romană și permite vizitatorilor italieni și străini să se apropie de mărturii antice de mare interes, într-un context de incomparabilă frumusețe.
Cu ocazia redeschiderii, autoarea acestui articol a realizat un volum de divulgare a istoriei, “Il teatro romano di Verona” – Teatrul Roman din Verona (publicat la Cierre Edizioni, în colaborare cu Musei Civici), care ilustrează istoria antică și modernă a Teatrului și a edificilor care au apărut deasupra acestuia de-a lungul timpului, până la noua amenajare a Muzeului Arheologic.
Ecouri ale Egiptului
Redeschiderea Muzeului Arheologic a fost acompaniată de inaugurarea expoziției “L’Egitto a Verona” – Egiptul la Verona. Printre obiectele selecționate se află variate ushabti, figurine care reprezintă “servitorii” ce se substituie mortului, gata să răspundă zeului morții Osiris, atunci când acesta ar fi chemat defunctul să-i lucreze pământurile.
Unde și Când
Muzeul Arheologic al Teatrului Roman
Verona, Regaste Redentore 2
Orar: Luni – 13,30 – 19,30 / Marți – Duminică – 8,30 – 19,30
Tel. informații: +39.0458.000.360
E-mail: museoarcheologico@comune.verona.it
Adresă site: http://museoarcheologico.comune.verona.it
Resurse on-line accesate în luna martie 2017:
Istorii și Ceva Mai Mult 